vineri, 14 noiembrie 2008

Existenta...

Existenta...

Plange-ma furtuna
Zbuciuma-te mare...
Am fost....si sa exist am incercat
N-am reusit... si doare...
Am obosit sa ma ascund
Caverna mea e rece
Strigoi imi canta imnul lor
Si timpul trece....
Cu chip de ceara ma strecor
Prin tainice unghere
Sa fur o soapta, un suspin
Dar eu culeg durere...
Cu spaima-n suflet eu cobor
In hruba mea de gheata
Peretele e rece, gol
Si-n jurul meu e ceata...
S-adorm din nou?
Sa ma trezesc?
S-ascult cum focul arde?
Cum miezul sacru se topeste
Iar eu il tin departe...?
Un spirit rece, fara sens
Ce ar putea sa spere?
Ce-ar incalzi o inima de gheata
Ucisa prin durere?
Scanteia sacra ce s-a stins
Cum s-ar putea aprinde oare?
Prin minte-mi trece un gand perfid
De razbunare!
Cat e de dulce... energie binecuvantata
Ce ma ridica... ma-ncalzeste
Sunt ce am fost odata...
Sa ma razbun si-apoi sa dorm...
Netulburata...
Si poate peste mii de ani
Ma vor gasi...
De timp uitata...
Strangand in ghearele-mi cu ura
O inima insangerata...

2 comentarii:

Thotma spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Thotma spunea...

Daca simti ca mocnesti,
Vino sa suflu in tine.
Daca simti ca te aprinzi,
Vino sa iti dau foc.
Daca simti ca arzi,
Vino sa te arunc in aer.
Iar daca simti ca plutesti...

(foloseste-ti instinctul si vei afla raspunsul)