se facea ca undeva in zare, in fata ochilor nostri se nastea o tornada...
o vedeam cum creste de la un firicel de vant inofensiv care abia colora orizontul, catre o negura distructiva ce ascundea inauntrul ei o forta de nebanuit si mii de descarcari electrice...
o priveam amadoi fascinati tinandu-ne in brate insa fara pic de teama...
vedeam cum se indrepta cu viteza catre o tinta fixa... noi! si totusi stateam acolo si ne simteam invincibili, stiam k atat timp cat suntem unul langa altul nimik nu ne poate atinge...
tornada s-a apropiat amenintatoare apoi in ultima secunda ne-a ocolit descriind un arc de cerc aproape de noi... si distrugand totul in calea ei a disparut de cealalta parte a orizontului...
ne-am privit in ochi si ne-am spus mai multe decat ne-am fi putut spune in cuvinte...
cine-ar fi crezut k avem atata forta in noi?...