luni, 13 aprilie 2009

...Cum ar fi sa nu simti nimik...




Un comentariu:

Thotma spunea...

Oricine citeste randurile astea cu mintea deschisa, intre primul si ultimul cuvant uita sa mai respire.

Tu ai atins ceva care exista in fiecare din noi... un loc unde foarte putini privesc si chiar mai putini reusesc sa ajunga... Si mai mult de atat, ai facut un gest incredibil de frumos atunci cand ai pus aceasta profunzime in cuvinte.

Tu ai atins punctul de echilibru care sta la baza constiintei noastre. El este amintirea substantei din care am luat forma si viziunea destinatiei noastre finale.

Am fost si vom face parte dintr-o constiinta pura... Intre aceste doua momente insa trebuie sa ne nastem, sa murim si... mai mult ca orice... sa curgem o data cu viata care vibreaza peste tot in noi si in jurul nostru.

Intre doua clipe de eternitate suntem condamnati la o viata de emotii, senzatii, suferinte si extazuri... iar singura noastra libertate e sa alegem alaturi de cine ispasim ce-a mai ramas din aceasta sentinta.